Despre profesia de bibliotecar

Ne-am avântat în această meserie plini de elan şi de dorinţa de a muta munţii. Pe măsura ce ne-am “învechit” în posturile noastre am constatat că meseria noastră înseamna şi multă rutină, şi plictiseală, uneori şi dezamăgire şi banal şi lipsa recunoaşterii ; am constatat că, de fapt, nu putem să mutăm munţii. Şi atunci ce să facem? Să ne complacem în rutină, în plictiseală şi dezinteres?!? Sau mai bine să ne mobilizăm pe noi înşine şi, prin exemplul personal, să-i mobilizăm şi pe ceilalţi, să schimbăm percepţia publicului în raport cu meseria de bibliotecar şi instituţia în general. Trebuie să ne implicăm noi în primul rând şi apoi să aşteptăm ca ceilalţi să se implice. Le cerem celorlaţi să fie voluntari dar noi înşine nu o facem. Îi îndemnăm pe ceilalţi să citească dar mulţi dintre noi nu au mai citit un roman întreg de multă vreme. Ne revoltăm de atitudinea cine ştie cărui funcţionar de la vreun ghişeu de primărie şi nu ne dăm seama că de multe ori şi noi avem un comportament asemănator. Cred că e timpul să devenim conştienţi de propriile greşeli şi atitudini pentru ca mai apoi să le putem corecta. Ca să putem ”muta munţii” trebuie să vrem şi trebuie să ne implicăm, trebuie să ne automotivăm în lipsa unor câştiguri materiale. Să găsim resursele morale, spirituale şi să ne mobilizăm întreaga hotărâre şi pasiune pentru a ne pune în aplicare planurile. Ca să realizam toate acestea trebuie să vrem!